Mary Leoca;
prin Nora Lascu
Am călătorit prin univers de secole,
Uneori împreună, alteori separați.
Am plâns absența în trecere a celuilalt
ascuns în spatele soarelui unei galaxii îndepărtate.
Am râs împreună agățați de coada unei comete
Și ne-am iubit timid după o nebuloasă.
De o mie de ori ne luam rămas bun și tot de-o mie ne întâlneam,
Și de atâtea alte ori trecem unul pe lângă altul fără să ne recunoaștem !
Vremurile sunt mai scurte și evoluția se apropie de sfârșit,
Poate că asta e ultima noastră călătorie.
Sunt aici, stând pe această planetă mică,
Așteptând ca universul să decidă.
Te voi recunoaște, căci îmi amintesc de lumina ta, de parfumul tău.
Și îmi voi aminti esența ta, care este și ca a mea.
Ne putem întâlni, din nou, în acest plan
sau poate va fi o călătorie de întoarcere acasă, ca sfere traversând în grabă galaxii.
Și acolo, împreună, vom juca ca totdeauna...jocul
„ Cine ajunge primul acasă”.
Enrique Montilla
https://www.facebook.com/photo/?fbid=1268372153728759&set=a.244893989409919